
Oare opri-voi marea?
Neputincios în calea
Şuvoiului de stele
Inimii pun zăgazuri…
Oare opri-voi marea
Cu câteva surcele
Clădite-ntre talazuri?
Neputincios în calea
Şuvoiului de stele
Inimii pun zăgazuri…
Oare opri-voi marea
Cu câteva surcele
Clădite-ntre talazuri?
În rătăciri de-o clipă
Scuturi fără de frică
Al florilor greu aur.
Penelul porţi cu mâini de faur,
Olar fără de roată eşti,
Ulcea fără de toartă rotunjeşti
În mângâieri dulci de culoare,
În forme diafane, ca de floare.
În răsuciri de valuri, / Pe înspumate maluri, / În scoici de perle grele / Şi-n horele de iele / Îmi caut alinarea.
Refuz! Supus, în umbră,
Traiul să-l leg cu sila.
Refuz peniţa strâmbă
Şi mintea ca argila…
Despuiate şi zălude
Hora-n cer să dănţuie,
Printre ierburile ude
Pe flăcăi să chinuie.
Gândeşti nebun să ţii zălog în trup
A vieţii taină, dincolo de moarte.
Capcane crâncene pândesc sigilii ce se rup,
În stânci sapi semne, morţii îi scrii carte.
Doar un cuvânt / Îţi schimbă calea vieţii. / Un alt cuvânt / Mă lasă pradă morţii.
Coase vechi, ruginite, / Cu tăişuri tocite, / În spice se fac auzite…
În tăcere şi ger / Timpu-i crud grefier / Plâng sâmburi de fier / Supernovele pier / Când în oasele mele ard stele.
Te înspăimânţi / Când măsori timpul risipit. / Te îngrozeşti / La gândul că există un sfârşit…