Oare opri-voi marea?
Neputincios în calea
Şuvoiului de stele
Inimii pun zăgazuri…
Oare opri-voi marea
Cu câteva surcele
Clădite-ntre talazuri?
Iubirea o transformi în anotimp
În rătăciri de-o clipă
Scuturi fără de frică
Al florilor greu aur.
Penelul porţi cu mâini de faur,
Olar fără de roată eşti,
Ulcea fără de toartă rotunjeşti
În mângâieri dulci de culoare,
În forme diafane, ca de floare.
Îmi caut alinarea
În răsuciri de valuri, / Pe înspumate maluri, / În scoici de perle grele / Şi-n horele de iele / Îmi caut alinarea.
Refuz să îmi las timpul
Refuz! Supus, în umbră,
Traiul să-l leg cu sila.
Refuz peniţa strâmbă
Şi mintea ca argila…
Dor de sânziene
Despuiate şi zălude
Hora-n cer să dănţuie,
Printre ierburile ude
Pe flăcăi să chinuie.
Pulberea vremii în deşert sporeşte
Gândeşti nebun să ţii zălog în trup
A vieţii taină, dincolo de moarte.
Capcane crâncene pândesc sigilii ce se rup,
În stânci sapi semne, morţii îi scrii carte.
Zămislind cuvinte printre gene
Doar un cuvânt / Îţi schimbă calea vieţii. / Un alt cuvânt / Mă lasă pradă morţii.
Noapte şuie de vară
Coase vechi, ruginite, / Cu tăişuri tocite, / În spice se fac auzite…
O fărâmă de univers
În tăcere şi ger / Timpu-i crud grefier / Plâng sâmburi de fier / Supernovele pier / Când în oasele mele ard stele.
Reflexii
Te înspăimânţi / Când măsori timpul risipit. / Te îngrozeşti / La gândul că există un sfârşit…