Zănatic amalgam

Amurg pitit în frunze de aur şi rubin
Jeleşti în taină vara cu cerul ei senin,
Tânjeşti după iubirea cireşelor de mai,
Nasu-ţi ascunzi prin nouri, ferit de guturai.

Prin frunze-ntunecate îmi pârguieşti gutui
Cu gust blând de-amintire, dulce şi amărui
Şi mantia-ţi de ceţuri arunci peste câmpie
Cu pulberi de argint înăbuşi a soarelui vipie.

În adieri rotunde aduni alai de frunze
Şi fiecare zi pictezi pe pânze
În culori fără număr, zănatic amalgam.

Cu inima-ndoită de gândul tău bigam
Te însoţeşti cu vara şi iarna deopotrivă
Dragostea ta fiind o scuză mai mult… decorativă.

Luminiţa Dobrea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

%d bloggers like this: