Oare opri-voi marea?

Pe-o aripă de flutur
Îmi cântă simfonia
O rază rătăcită.
Petale mii se scutur
Mimând zădărnicia
De viaţă prea zorită.

O lacrimă străluce
De gene atârnată,
Lumina s-ar răsfrânge
În ochiul care duce
Privirea destinată
Nemărginiri a strânge.

Neputincios în calea
Şuvoiului de stele
Inimii pun zăgazuri…
Oare opri-voi marea
Cu câteva surcele
Clădite-ntre talazuri?

În vene înceta-va
Să curgă
Praf de stele
Inimii dând otrava
Pleoapa ce stă să frângă
Dureri în lacrimi grele?

Oare sfârşi-va timpul
Secundele sprinţare
De vânturi spulberate
Deodată cu nisipul
Clepsidrelor… Sahare
În sticlă ferecate?

Luminiţa DobreaOare-opri-voi-marea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

%d bloggers like this: