Dor de sânziene

dor-de-sanzieneLună dalbă, colilie
Prin poiene torni argint,
Ştii că-n taină or să vie
Iele-nfăşurate-n vânt.

Despuiate şi zălude
Hora-n cer să dănţuie,
Printre ierburile ude
Pe flăcăi să chinuie.

Om hain de le priveşte
Cu gând rău şi vinovat
Gura slută-nţepeneşte
Şi duşmanu-i căpiat.

Osânda lui nu-i deplină
Până nu-i smintit de tot
Blesteme strigate-n surdină
Din ochi lumina îi scot.

Fiicele pământului,
Surorile vântului,
Măiastrele cântului,
În plete cu dediţei,
La glezne cu clopoţei,
Mândruliţe despletite,
Cu suflete răzvrătite
De nopţi negre ocrotite,
Stele poartă în cosiţe
Şi maci roşii pe altiţe.

Ochii ard în negre ruguri,
Sâni ghiciţi, ai florii muguri,
Buzele, boabe de struguri,
Torc în vis gândul cu dorul,
Norii albi le sunt fuiorul.

În dans nebun de fecioare,
Mlădioase trestioare,
Prin miresmele de floare
Sunteţi aer, abur, vânt…
Tălpi care nu ştiu pământ.

Năluciri dulci şi vrăjite
Veşnic beznelor sortite,
Cu descântece păzite,
Fără somn voi rătăciţi
Cu haiducii vă iubiţi.

Prin desişuri neumblate
Vă aşteaptă îngropate
Comori tainice, uitate.
Voi roua faceţi să fiarbă
Peste a fiarelor iarbă.

Haideţi voi, iele străbune
Să mă purtaţi peste lume
Ca vântoasele nebune,
Peste crânguri şi fâneţe
Până zorii dau bineţe.

În nopţile calde, cu lună
Când cavalu-n codru sună
Voi să îmi puneţi cunună
Neatinsă de faur,
Al drăgaicelor aur
De pe câmpuri adunat,
Cu dragoste-n flori turnat.

Voi suratelor alese
Spirite neînţelese
Ce n-aţi fost nicicând mirese
Vreau cu voi să mă luaţi
Peste văi şi munţi înalţi,
În ţinuturi fără nume
Până la capăt de lume.

Luminiţa Dobrea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

%d bloggers like this: