Legenda Întâiului Îmblânzitor

Pe zi ce trece descoperim tot mai multe texte din Cronicile Îmblânzitorilor de krakstari. Dintre aceste texte, aş vrea să evidenţiez “Legenda Întâiului Îmblânzitor”, piatra de temelie a credinţei oamenilor stepei. Redau mai jos textul original:

Pare bătrân şi gârbovit de vreme,
Cu haina zdrenţuită, dar fără a se teme
Păşeşte cu-ndârjire pe drum săpat în munte
Şi planuri felurite se-nvârt sub a sa frunte.
Pe stânca sclipitoare-l aşteaptă cuib de fiară…
Unul din noi va trebui să piară!

În pumn îşi strânge fierul călit în foc de vrajă,
Sub mantie străluce armura ce-i stă strajă.
Priveşte-n sus spre culme cu gând de răzbunare,
Pe suflet poartă-o umbră şi furia e mare.
Poteca se-ngustează şi piatra-i ascuţită…
Tu, fiară ucigaşă… soarta ţi-e pecetluită!

În aerul subţire respiră zgomotos,
În piept îşi simte junghiul cumplit de dureros
Şi ochii i se umplu de chipuri dispărute.
Un val de sânge negru mânia îi asmute:
Bestie fără de suflet, tu mi-ai furat doi prunci…
Cea sfântă zi de mâine… Mă jur… Nu ai s-apuci!

Mânat de suflu proaspăt aleargă printre stânci,
Lângă sălaşul fiarei ajunge… Cade-n brânci.
Dihania nu-i trează, îi pare amorţită,
Doar vânt adie rece prin blana cea zburlită
Şi inima se zbate, din piept ar vrea să iasă.
Tu, moarte, fii aproape! M-ajută cu-a ta coasă!

Lama-n văzduh luceşte şi aerul despică.
Gândul e gol… nici spaima n-are frică…
Dar STAI! Timpu-şi opreşte clipa.
Oare ce-ascunde fiara… acolo, cu aripa?
O mogâldeaţă mişcă sub aripa zdrobită…
Să fie oare puiul? Şi uite că-i rănită!

Din faldurile negre un chip iubit apare,
Spre om întinde mâna şi spune cu mirare:
– Tăicuţă, dragă tată, ce bine c-ai venit!
Ajută-ne krakstarul, în lupt-a fost rănit.
Să fie cu putinţă… pruncul să-mi fie-n viaţă?
Nu-mi cred privirii… îi văd frumoasa faţă?

Şi cu făptura-i mică îi face fiarei scut
Şi neclintit îşi apără prietenul cel mut.
– Ce tot îndrugi, copile? Eu viaţa vreau să-i curm
Şi trupul cel nevolnic să îl prefac în scrum.
– Tăicuţă, te îndură! De-acasă ne-a luat…
Dar ne-a fost mamă bună, de grijă ne-a purtat!

Hei, frate! Ieşi de sub blană, pe tata să-mbunăm.
Dacă ţi-i drag krakstarul, haide să îl salvăm!
Cu ochii plini de lacrimi, omul la prunci priveşte.
Aruncă-ţi lama rece şi rana îngrijeşte!

Din trup se scurge ura, dispare fără urmă…
Din taşcă scoate leacuri şi suferinţa curmă.
Şi fiara-şi schimbă firea sub chipul zâmbitor,
Iar omu-şi află rostul. De-acum e Îmblânzitor!

Nota autorului: Sper că acest text va aduce un plus de savoare Experimentului literar Republica iniţiat şi găzduit de Gazeta SF.

Prin grija dlui John Dobro, minunatul ilustrator-vrăjitor al Gazetei SF, Cronicile Îmblânzitorilor de krakstari de pe Samir au prins culoare şi formă. Le puteţi admira AICI. Mii de mulţumiri, John.

Din aceeaşi serie fac parte:

Balada Ţesătoarei şi Cântec de leagăn pentru un pui de krakstar

Cum au prins viaţă krakstarii

Căutătorul-Arhivar

Străjer şi Zburător

Stânca celor o mie de feţe

Strigătul Furtunii

Apa cunoaşterii

Larodne Străbunul

Veninul

Fărâme de trecut – seminţe de viitor

Vă doresc lectură plăcută!

Cu drag, a dvs. Luminiţa Dobrea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

%d bloggers like this: